miercuri, 23 decembrie 2009

● feeling


- Aaa… Gata! Nu mai pot. Mi-e frig.
Era decembrie. Ma alerga prin zapada groasa. Impiedicata cum sunt, am cazut si m-am ascuns dupa un copac. Bineinteles ca m-a gasit, s-a asezat in genunchi langa mine si m-a sarutat. Am luat un pumn de zapada si i l-am pus in cap. Am fugit inapoi spre cabana, ecoul rasului meu auzindu-se in toata padurea. Ma putea gasi usor oriunde, oricand.
M-a ajuns din urma. Am intrat in casa si ne-am dezbracat.
- Ma duc sa fac doua ciocolate calde.
- Bine, dar sa te grabesti.

Am plecat in bucatarie si l-am vazut cum se pregatea sa faca focul. Am terminat in mai putin de 10 minute si am fugit la el. Avea chitara in brate. Stiam ca imi va canta. Il uram uneori cand imi ghicea dorintele si stia mereu cum sa ma binedispuna. Traiam intr-o lume plina de noi, de sperante si iubire. Nu credeam ca voi ajunge sa tin la el mai mult ca la propria viata. Din noiembrie a trecut o luna sau mai mult si eu eram mai fericita pe zi ce trecea.
- Stai jos. Si mi-a facut o plecaciune ca unei printese.

I-am zambit si am cazut in fotoliul acela moale in care stateam seara imbratisati pana adormeam , in serile in care el nu se satura sa-mi spuna "te iubesc" din 10 in 10 minute, in serile care nu aveau sfarsit pentru noi.
- Ce vrei sa-ti cant?
- Hmm.. nu stiu. Surprinde-ma!

Iubea provocarile si eu iubeam modul in care le indeplinea. A inceput sa-mi cante una din melodiile mele preferate de la HIM- " Please don't let it go". Vocea lui mi se impregna in minte si versurile acelea, ah, parca el imi cerea sa nu il las niciodata, sa nu uit de noi.


Innebuneam cand imi mai arunca un zambet. Il priveam fascinata ca un copil mic ce dorea o jucarie. Am mai luat o gura din ciocolata aceea care ma mai trezea la realitate.

Dar realitatea era cea pe care vedeam si o traiam.

Cred ca am inchis ochii pentru a ma concentra mai mult asupra cantecului si vocii lui. Era atat de frumos ce traiam si nu voiam sa ma gandesc la viitor pentru ca el era viitorul meu.
Am tresarit cand ceva mi-a atins buzele.
- Sa nu-mi spui ca ai adormit.
Am ras si am deschis ochii foarte repede, iar el aproape ca s-a speriat. M-am aruncat pe trupul lui si i-am spus in timp ce radeam:
- Cum poti crede ca am adormit? Naivule! As ramane treaza toata viata doar sa te vad, sa te simt aproape.
- Deci sa inteleg ca ti-a placut. Era mandru de el.
- Mm… Nu a fost de ajuns.
- Dar ce trebuie sa mai fac?
Se prefacea ca nu stie. Iar se juca cu mine. M-am ridicat si m-am dus la geam. Stiam ca va veni dupa mine. M-a luat de talie si m-a lipit de trupul lui. Imi saruta umerii goi, apoi gatul, ma cam gadila. Am chicotit si i-am aruncat o privire peste umar.
- Sa spunem ca e de ajuns pentru moment.
Am accentuat ultimele doua cuvinte. Asteptam o reactie din partea sa, dar era imprevizibil asa ca tot ce am primit a fost:
- Hai sa ne uitam la un film. Si un sarut pe obraz.

Am marait si el s-a intors, zambindu-mi.

M-am ghemuit din nou in bratele lui si am adormit amandoi in timp ce ne uitam la filmul nostru preferat…




2 comentarii:

  1. am si eu mel asta e super ;x :X superman

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci.. povestile tale ma fac sa visez.. sa vreau.. 8->
    Am timp o saptamana sa-ti citesc tot blogul.
    P.S. Sunt Raluca Ungureanu, Facebook.

    RăspundețiȘtergere