● secret de iarna

Auzi, tu sti sa crosetezi?
"Nu, de ce?"
Mi-ar fi placut un fular facut de tine.
"Iti pot cumpara unul, daca vrei."
Nu, nu. Vroiam sa fie facut de tine. E ca zambetul, sti?
"Da, si ca durerea."

[Si ma atinge usor cu degetul pe buza muscata acum ceva minute.]

Uite, iar ai crosetat un zambet fara sa vrei.
"Vreau sa-ti dau sangele."
Cu inima cu tot?

[ Am revenit .. ]

Imi place ceva, mi-am amintit.
"Ce?"
Uite, sti cand plangi si stai cu ochii intre-deschisi, sti? Si se aduna lacrimi, si intr-un final le frangi intre gene incet, e o senzatie placuta, imi place mult, e cald asa, e caldura aia...
"Ce caldura, stai ca nu inteleg, ce?"
E ceva frumos ma, simti pentru o clipa ca sunt degetele cuiva, pe ochii inchisi, pentru mine e de neuitat.
"Ai plans?"
Nu, doar imi aminteam, ca nu am mai plans de mult, si, am retinut caldura aia.
"Minti."

[Si iute, se apropie de fata lui si linse usor obrazul spre baza ochiului, cu limba ei imbracata in culoarea dulcetii de capsuni, cu pofta unei brize nerebdatoare, il apuca de gat si gusta violent. Apoi cu buzele tremurande, cu ochii stralucind a deziluzie...]

"Ai plans. Tu nu ai mai plans de mult."
Da, ma miscat ceva, nu stiu, nu stiu ce am.

[Un strigat puternic, o ura cumplita, o vaza aruncata de perete, cateva obiecte ravasite intr-un vartej nebun, camera se zdruncina in agonia ei, iar el, paralizat de neputinta, scapa tigarea pe parchet; ea calma, intr-un final, se ridica de pe podea, se apropie de el, cu ochi-n ochii lui, si cu dintii inclestati...]

"Te iubesc, doar eu iti merit lacrimile."

[ oza ]