" Timpul care a fost înapoi
E acum înainte
Faţa lui fără văl se acoperă cu o mătase-nstelată,
Cine i-a dat veşmânt şi podoabă?
Cum s-a născut spectacolul lui trecător?
În curgerea pe nesimţite a timpului
În mişcarea lui fără formă
Cine-nfloreşte florile?
În fiece clipă noi forme apar
Din oceanul pustietăţii
Şi cad pe ţărmul neţărmurit.
Valurile îmblânzesc o iluzie a morţii. "
Dragostea ramane - Maitreyi Devi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu