● Otoño

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. 

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pâna la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Suier luna şi o răsar şi o prefac
intr-o dragoste mare.

( Nichita Stănescu - Emoţie de toamnă )